Tradițiile de Crăciun diferă de la regiune la regiune, la țară la țară și de la continent la continent. Se poate chiar spune că fiecare familie sau persoană are tradițiile sale private și personale de Crăciun. Ceea ce după părerea mea este un lucru minunat. Nu vreau să intru în discuții religioase, pentru că nu are rost. Fiecare trăiește cum și unde vrea, atâta timp cât este tolerant și civilizat cu restul lumii.
Una dintre tradițiile mele preferatele de Crăciun este făcutul prăjiturelelor/fursecurilor de Crăciun.
În Germania perioada Adventului este plină, pe lângă vinul fiert și obligatorii cârnați de felurite soiuri, de Plätzchen (fursecurile de Crăciun, tradus așa în lipsă de alt termen).
Deci (oh, cum am putut! Am început o frază/propoziție cu deci! Hah! Colțul meu, regulile mele!) bucătăria noastră se transformă, în această perioadă, într-o cofetărie.
Da, este perioada zahărului și a grăsimilor, iar dacă nu suntem atenți, acest lucru se arată pe cântar. De fapt, chiar dacă mergem la sală în fiecare zi, cântarul tot arată, dar să fim serioși, este iarnă, sub straturile de haine groase, nu se prea vede nimic, putem chiar să fim trendy (cât pot urî acest cuvânt…) și să îmbrăcăm un pulover mai larg, sau pur și simplu să fim mândri de acele câteva kilograme câștigate, pentru că acestea ne arată că suntem oameni și de felul nostru schimbători.
Iar dacă ne gândim la ianuarie, la ce ne gândim? Exact! La plictiseală, gri, ploaie sau mocirlă, dar mai ales la o lună în care încercăm să ne înnoim, să fim altfel, să începem ceva nou, să mergem mai des la sală, chiar să renunțăm la anumite lucruri cum ar fi alcoolul (pentru unii), pâinea, zahărul, carnea ș.a.m.d.
Sacrileg pentru unii, un nou început pentru alții, chiar istovitor pentru majoritatea? Păi vezi mai sus: fiecare cum vrea! Așa că dragă lună ianuarie, pentru noi ăștia mai mâncăi și chiar iubitori de vin fiert, ești de obicei luna de curățire, însă până când în calendarul mei nu scrie 1. ianuarie, eu, mai mult iubitoare de făcutul prăjiturelelor decât al mâncatul lor, fac și voi face aproape în fiecare zi în decembrie (de fapt aici, în Germania, se începe de la sfârșitul lui noiembrie făcutul lor) prăjiturele de Crăciun și nu mă voi abține de la gustatul lor! Cine le mănâncă? Familia, prietenii, vecinii, cunoștințele iar uneori chiar și necunoscuții.
Iar pentru că acesta este colțul meu, am decis să traduc unele rețete și să le pun aici, pentru doritori și pentru mine, pentru anii următori. Unele rețete sunt deja pe blog, în limba germană. Nu știu dacă voi sta să le traduc și pe ele, dar vom vedea.
Am găsit rețeta pentru “Green Tea White Chocolate Cookies”, acum câțiva ani buni, când toată lumea era înnebunită după ceaiul Matcha, căutând pe net după idei ce altceva s-ar mai putea face cu acest ceai. Rețeta în limba engleză o găsiți aici. Nu este neapărat o rețetă pentru și de Crăciun, dar este pentru noi (pentru că fiecare face cum și ce vrea în casa lui), iar noi o facem în fiecare an, în perioada Adventului. Este o rețetă genială pentru că se poate renunța la zahăr și se poate îndulci cu Stevia. Gustul ceaiului verde acoperă gustul ușor amărui al îndulcitorului Stevia. Mai departe, pentru cei care iubesc coca necoaptă, pot să vă spun eu (care de felul meu nu înțeleg cum cineva poate mânca așa ceva) că în fiecare an aproape jumătate din coca acestor fursecuri este consumată la noi fără a fi coaptă (atenție însă, este necesar ca gălbenușurile să fie foarte proaspete!).
Ingrediente:
240 g făină de grâu tip 000
15-35 g ceai verde matcha, pulbere
170 g unt nesărat, moale
170 g zahăr pudră (sau îndulcitor, de ex. stevia)
sare, un vârf de cuțit
2 gălbenușuri mari
50-70 g de ciocolată albă, chipsuri
|
Câteva sugestii:
|
