O voce


A fi sau a nu fi român, om, tolerant, cinstit, învățat. A avea sau nu o voce.

Fiecare dintre noi are o voce, o voce ce poate a fi auzită. Acum depinde și de cine vrea să asculte. Vor fi unii care nu vor asculta nici măcar de vocea lor darămite de vocea altora. 


Dar mai sunt unele persoane, îmi place să cred că acestea sunt majoritatea, care vor asculta de vocea lor și de cea a altora, poate chiar a ta, celui care scrii. Acestea sunt persoanele pe care trebuie să le ai în gând când vrei să îți activezi vocea. Pentru ele de fapt chiar TREBUIE să o folosești.
Această voce trebuie să cumpăteze ce activează și cum. Din păcate trăim într-o vreme în care vocile activate sunt de multe ori nu cele care au să spună ceva logic, creativ, adevărat, rezonabil, ci cele folosite pentru a manipula, a activa sentimente de rasism, sexism, îngânfare, ură (printre cele puține posibilități). Celelalte voci sunt atacate, chinuite, torturate chiar și reduse la tăcere de acestea. Unele aleg să tacă pentru că nu suportă prostia, negativitatea, ignoranța și ura. Așa încât între timp vocile rămase nu sunt decât cele care nu au altceva de adus pe această lume decât chaos, ură, prostie, egoism, rasism, sexism și de fapt într-un final sclavie fizică și psihică.

Deci da, ai o voce și ești dator tuturor să o folosești. Folosește-o pentru a disputa, a învăța, a corecta (atât pe tine însuși cât și pe alții), a–ți apăra drepturile – atâta timp cât se poate –, și cel mai important pentru a apăra drepturile celor mai slabi (atât fizic cât și psihic).

Nu în ultimul rând folosește-o pentru a nu uita că ești om și fiecare om are o voce.