Sunt obosită, atât de obosită că aș putea plânge ca un copil mic care nu poate adormi de oboseală.
Însă azi oboseala mea e oboseală dulce, caldă, plină de satisfacție ca să spun așa. O oboseală ca rezultat al unei zile superbe de iarnă, care nu e iarnă ci mai mult o toamnă târzie, înaintea Crăciunului. O zi foarte atipică pentru perioada asta a anului, dar poate din această cauză o zi destul de deosebită, orașul e ca de obicei în timpul sărbătorilor sau al vacanțelor mai liber, mai respirabil, mai simpatic.
Ziua mea a fost plină de decorații de Crăciun, de brazi împodobiți, de luminițe, mirosuri de zahăr ars, scorțișoară și cozonac.
Nu e nevoie să încercăm să reproducem zilele trecute ale copilăriei. Nu mai avem zăpada de atunci. Nu mai suntem aceeași copii, nu mai avem aceeași părinți și bunici. Acum suntem noi cei maturi, poate părinți la rândul nostru sau poate nu, dar adulți. Crăciunurile copilăriei nu se mai întorc, sunt amintiri, ca multe altele.
De aceea eu azi am renunțat
la idea de a reproduce Crăciunurile de altădată. Așa că azi am avut o zi
frumoasă cu mult soare, cu plimbări prin orașul meu iubit, cu gătit de
cozonac și sarmale, pregătiri pentru un Crăciun personalizat, fără zăpadă și săniuțe
totuși un Crăciun care mai mult ca sigur va fi unul frumos! Așa cum îl
doresc și celor care poate mă citesc!Însă azi oboseala mea e oboseală dulce, caldă, plină de satisfacție ca să spun așa. O oboseală ca rezultat al unei zile superbe de iarnă, care nu e iarnă ci mai mult o toamnă târzie, înaintea Crăciunului. O zi foarte atipică pentru perioada asta a anului, dar poate din această cauză o zi destul de deosebită, orașul e ca de obicei în timpul sărbătorilor sau al vacanțelor mai liber, mai respirabil, mai simpatic.
Ziua mea a fost plină de decorații de Crăciun, de brazi împodobiți, de luminițe, mirosuri de zahăr ars, scorțișoară și cozonac.
Nu e nevoie să încercăm să reproducem zilele trecute ale copilăriei. Nu mai avem zăpada de atunci. Nu mai suntem aceeași copii, nu mai avem aceeași părinți și bunici. Acum suntem noi cei maturi, poate părinți la rândul nostru sau poate nu, dar adulți. Crăciunurile copilăriei nu se mai întorc, sunt amintiri, ca multe altele.
