Trece timpul, și nimeni nu se încumetă să îl oprească

Gata, a plecat și primăvara. Și-a luat cam repede „tălpășița“ anul ăsta. Nu  a așteptat pe nimeni, poate că nu a vrut. Pentru că am atât de multe de spus, dar încă atât de puține cuvinte, voi lăsa pozele să vorbească.

Pentru că era atât de frumos, copăcelul a primit de la mine șnurul de mărțișor.

 Köln, refugiul de ziua mea de anul ăsta.

Doar așa.

Focul de artificii la Festivalul Primăverii.

 Nela și Nobby, pentru că sunt atât de scumpici.

 Pentru că este atât de fotogenic, pe orice vreme. Turnul primăriei din München.

De-a joaca cu camera noaptea: roata gigantică cu luminițe la Festivalul Primăverii.

Undeva prin satul olimpic, redescoperit datorită cursului de fotografie.

Și în fine, ea, pentru că ne curăță tufa de roșii de insecte.