Școala Generală Nr. 80

Nu am fost niciodată încântată și bucuroasă să merg la școală până prin clasa a 9 a. Nu eram ceea ce se poate spune un copil care se lăsa asimilat de o grupă sau putea fi lăsat într-un loc, unde l-ai fi găsit și după două ore. Crescută de bunici, la țară, cum se spune în România, am avut o copilărie cu mult mai multe libertăți ca să le spun așa, ca cineva care a fost crescut la oraș. Nu eram obligată să stau în fața blocului sau în curte să mă pot juca. Și nici nu eram deranjată de mașini sau de beton, eu îmi petreceam zilele la cules de cireșe, la scăldat sau la dat cu sania pe dealul din spatele satului. În fine am avut o copilărie de poveste, de multe ori râd și îmi spun că dacă ar fi existat o variantă feminină a lui Nică aș fi fost eu aceea.

De ce scriu aceste rânduri, care nu sunt poate interesante?
Pentru că ieri mi-a intrat iar în atenție nu numai starea dezolantă în care se află clădirea Școlii Nr. 80 sau din partea mea a Școlii comunale Dudești, nici nu știu cum se mai numește acum. Lucru ce nu este foarte important de fapt. Important este că în fine, cel puțin așa se crede, se face ceva cu această clădire ce de ani buni a fost abandonată. Lăsată să zacă în voia sorții. O clădire cu istorie, o bucată de viață, pentru mulți dintre bucureșteni, plină de amintiri mai mult sau mai puțin bune, dar totuși amintiri. O clădire de fapt frumoasă, care ar fi putut fi renovată de la bun început și folosită, dar care, ca de altfel multe alte lucruri frumoase în România, mai precis de data asta în București, va pieri. Omor cu premeditare, s-ar spune în cazul unei persoane, de ce nu și în cazul unei clădiri?

Cine vrea să afle mai multe despre această clădire, declarată monument istoric, lăsată în voia sorții ca apoi să fie declasificată ca clădire, se poate informa aici: http://rezistenta.net/2014/06/scoala-80-dudesti-bucuresti-negoita.html
Iar cine este de părere că această clădire merită sa fie salvată semnează aici: http://www.petitieonline.com/scoala80